Curtea de Justitie a Uniunii Europene se pronunţă în legătură cu taxa pe autovehicule

O recentă hotărâre C-106/10 din 28 iulie 2011 pronunţată de Curtea de Justiţie a Uniunii Europene precizează că o taxă precum taxa pe autovehicule, al cărei fapt generator are o legătură directă cu livrarea unui vehicul care intră în domeniul de aplicare al acestei taxe şi care este achitată de furnizorul acestui vehicul, este cuprinsă în noţiunea „impozite, drepturi, prelevări şi taxe”, în sensul articolului 78 primul paragraf litera (a) din Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată, şi trebuie inclusă, în temeiul acestei dispoziţii, în baza de impozitare a TVA‑ului aplicat livrării vehiculului menţionat.

Dosarul analizat a avut obiect o cerere de pronunţare a unei hotărâri preliminare formulată de Tribunalul Suprem Administrativ din Portugalia, în vederea soluţionării unei cauze referitoare la  la baza de impozitare pentru taxa datorată pentru fabricarea, montarea, admiterea sau importarea vehiculelor. Cererea de pronunţare a unei hotărâri preliminare priveşte interpretarea articolului 78 primul paragraf litera (a) și a articolului 79 primul paragraf litera (c) din Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată (JO L 347, p. 1, Ediţie specială, 9/vol. 03, p. 7, rectificare în JO 2007, L 335, p. 60) a fost formulată în cadrul unui litigiu între Lidl & Companhia, pe de o parte, şi Fazenda Pública (Trezoreria Publică), pe de altă parte, în legătură cu includerea în baza de impozitare a taxei pe valoarea adăugată (denumită în continuare „TVA”), a taxei pe vehicule („imposto sobre veículos”, denumită în continuare „ISV”) aferente achiziţionării a două vehicule de la o societate portugheză importatoare de autovehicule.

Cadrul juridic comunitar. În reglementarea Uniunii europene, dată de Directiva 2006/112:

● Articolul 73 prevede: „Pentru livrarea de bunuri sau prestarea de servicii, altele decât cele prevăzute la articolele 74-77, baza de impozitare include toate elementele care reprezintă contrapartida obţinută sau care urmează să fie obţinută de către furnizor sau prestator, în schimbul livrării sau al prestării, de la client sau de la un terţ, inclusiv subvenţii direct legate de preţul livrării sau al prestării.”

● Articolul 78 primul paragraf litera (a): „Baza de impozitare include următoarele elemente:

(a) impozite, drepturi, prelevări şi taxe, cu excepția TVA‑ului în sine.”

● Articolul 79: „Baza de impozitare nu cuprinde următoarele elemente:

[…]

(c) sume primite de o persoană impozabilă de la client, reprezentând decontarea cheltuielilor efectuate în numele şi în contul clientului şi înregistrate în contabilitate într‑un cont tranzitoriu.

Este necesar ca persoana impozabilă să facă dovada sumei efective a cheltuielilor prevăzute la primul paragraf litera (c) şi nu poate deduce TVA‑ul care poate fi eventual aplicat acestora.”

● Articolul 83 din Directiva 2006/112 prevede: „Pentru achiziţia intracomunitară de bunuri, baza de impozitare se stabileşte în funcţie de aceleași elemente utilizate în conformitate cu capitolul 2 în scopul determinării bazei de impozitare pentru livrarea aceloraşi bunuri pe teritoriul statului membru în cauză. […]” .

*

Lidl & Companhia a achiziţionat două autovehicule pentru care facturile emise de furnizor şi achitate de această întreprindere conţineau preţul de bază, ISV și diverse taxe. TVA‑ul în cotă de 21 % a fost aplicat asupra cuantumului total. Firma a introdus un recurs graţios împotriva deciziei de plată a TVA‑ului înregistrat în contabilitate pe cele două facturi, cerere respinsă de serviciile financiare din regiunea Sintra.

Întrucât Tribunalul Administrativ şi Fiscal din Sintra a respins în totalitate acţiunea introdusă de Lidl & Companhia împotriva deciziei de plată a TVA‑ului, aceasta din urmă a sesizat Tribunalul Suprem Administrativ. În faţa acestei instanţe, reclamanta a afirmat că decizia luată de Tribunalul Administrativ şi Fiscal din Sintra, prin care se admite teza conform căreia ISV înregistrată în contabilitate și achitată la momentul importării autovehiculelor pe teritoriul naţional trebuie inclusă în calculul bazei de impozitare a TVA‑ului, încalcă dispoziţiile articolului 16 alineatul 6 litera c) din CIVA și articolul 79 primul paragraf litera (c) din Directiva 2006/112. Lidl & Companhia susţine că, deși nu este obligată la plata ISV cu care au fost grevate mașinile pe care le‑a achiziţionat, această taxă a fost transferată asupra sa şi a generat plata unei valori excesive a TVA‑ului, a cărei rambursare o solicită.

Ministerul Public de pe lângă instanţa de trimitere a considerat că ISV este o taxă „monofazică” care nu se plătește decât o singură dată, la prima introducere a vehiculului pe piața portugheză, la momentul primei înmatriculări în Portugalia. În această privinţă, Ministerul Public a susţinut că această taxă, al cărei fapt generator este introducerea vehiculului pe piaţa portugheză la momentul primei înmatriculări în Portugalia, prezintă caracteristici similare „taxei de înmatriculare” care a stat la baza Hotărârii din 1 iunie 2006, De Danske Bilimportører (C‑98/05, Rec., p. I‑4945). În consecinţă, acesta a solicitat sesizarea Curţii cu o trimitere preliminară.

Având în vedere concluziile reclamantei din acţiunea principală şi cele ale Ministerului Public, însă considerând că includerea ISV în baza de impozitare a TVA‑ului nu încalcă dreptul Uniunii, Tribunalul Suprem Administrativ a decis să suspende judecarea cauzei şi să adreseze Curţii următoarea întrebare preliminară: „Articolul 78 primul paragraf litera (a) coroborat cu articolul 79 primul paragraf litera (c) din Directiva 2006/112[…] trebuie interpretat în sensul că, în cadrul achiziţiilor intracomunitare, nu permite să fie inclusă în baza de impozitare a TVA‑ului valoarea taxei pe vehicule instituită prin reglementarea naţională portugheză (Legea nr. 22‑A/2007 din 29 iunie 2007)?”

Prin intermediul întrebării adresate, instanţa de trimitere a solicitat, în esenţă, să se stabilească dacă o taxă precum ISV trebuie inclusă în baza de impozitare a TVA‑ului în calitate de impozit, drept, prelevare sau taxă în sensul articolului 78 primul paragraf litera (a) din Directiva 2006/112 sau dacă, dimpotrivă, ISV trebuie exclusă din această bază de impozitare în temeiul articolului 79 primul paragraf litera (c) din această directivă.

Cu titlu introductiv, ICCJ a subliniat că, potrivit articolului 83 din Directiva 2006/112, în ceea ce priveşte achiziţiile intracomunitare de bunuri, baza de impozitare este constituită de aceleaşi elemente precum cele reţinute pentru stabilirea, în conformitate cu articolele 73-82 din această directivă, a bazei de impozitare pentru livrarea aceloraşi bunuri pe teritoriul statului membru.

Articolul 78 primul paragraf litera (a) din Directiva 2006/112 prevede în mod special că, pentru livrările de bunuri, baza de impozitare include impozitele, drepturile, prelevările şi taxele, cu excepţia TVA‑ului în sine.

Articolul 79 primul paragraf litera (c) din directiva menţionată prevede că baza de impozitare exclude sumele primite de o persoană impozabilă de la client, reprezentând decontarea cheltuielilor efectuate în numele şi în contul clientului şi înregistrate în contabilitate într‑un cont tranzitoriu.

Pentru a stabili dacă o taxă precum ISV trebuie inclusă în baza de impozitare a TVA‑ului sau, dimpotrivă, dacă ISV trebuie exclusă din această bază de impozitare, trebuie să se determine, pe de o parte, dacă ISV intră sub incidenţa noţiunii „impozite, drepturi, prelevări şi taxe” în sensul articolului 78 primul paragraf litera (a) din Directiva 2006/112 şi, pe de altă parte, dacă această taxă beneficiază de excepţia prevăzută la articolul 79 primul paragraf litera (c) din această directivă.

În ceea ce priveşte, în primul rând, articolul 78 primul paragraf litera (a) din Directiva 2006/112, Curtea a precizat că, pentru ca impozitele, drepturile, prelevările şi taxele să poată fi incluse în baza de impozitare a TVA‑ului, chiar dacă acestea nu reprezintă o valoare adăugată şi nu constituie contrapartida economică a livrării bunului, acestea trebuie să prezinte o legătură directă cu această livrare (Hotărârea din 22 decembrie 2010, Comisia/Austria, C‑433/09, punctul 34 şi jurisprudenţa citată). În această privinţă, rezultă din jurisprudenţă că problema dacă furnizorul de vehicule a achitat o taxă în numele său şi în contul său propriu constituie un aspect determinant pentru includerea unei taxe în valoarea bunului livrat şi că, în cazul unui răspuns afirmativ, contrapartida care este luată în considerare pentru calculul bazei impozabile trebuie să includă, în principiu, cuantumul taxei în cauză.

Curtea a constatat că, în principiu, taxele achitate în temeiul ISV nu au fost plătite în numele persoanei care a achiziţionat vehiculul, ci de furnizorul vehiculului menţionat în sensul articolului 73 din Directiva 2006/112, stabilindu‑se astfel o legătură directă între operaţiunea de livrare efectuată de acesta din urmă şi taxa respectivă.

Pe de altă parte, potrivit analizei Curţii, nu se poate stabili nicio legătură juridică directă între ISV şi operaţiunea de înmatriculare, spre deosebire de circumstanţele privind taxa în discuţie în cauza care a determinat pronunţarea Hotărârii De Danske Bilimportører, invocată anterior. O taxă precum ISV trebuie considerată ca având o legătură directă cu livrarea vehiculelor care intră în domeniul său de aplicare şi, în consecinţă, trebuie inclusă în baza de impozitare a TVA‑ului în temeiul articolului 78 primul paragraf litera (a) din Directiva 2006/112.

În ceea ce priveşte, în al doilea rând, articolul 79 primul paragraf litera (c) din Directiva 2006/112, nu se poate susţine în mod valabil că cheltuielile suportate în temeiul ISV de un concesionar autorizat sau de un concesionar recunoscut au fost efectuate în numele şi în contul persoanei care a achiziţionat vehiculul în cauză. În acest sens, este suficient să se constate, astfel cum rezultă din cuprinsul punctului 35 din prezenta hotărâre, că persoanele supuse la plata ISV sunt furnizorii de vehicule, iar nu persoanele care le achiziţionează. Prin urmare, o taxă precum ISV nu poate fi exclusă din baza de impozitare a TVA‑ului în temeiul articolului 79 primul paragraf litera (c) din Directiva 2006/112.

Sursa: http://eur-lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=CELEX:62010CJ0106:RO:HTML

si legestart.ro

În prezentarea cauzei de mai sus au fost omise trimiterile la legislaţia specifică portugheză, pentru ca cititorul român să poată urmări mai uşor interpretările asupra cadrului juridic comunitar.

E.S.