A privi, a auzi sau a citi ştiri este aproape echivalentul masochismului. Dacă vrei să îţi distrugi liniştea interioară, este de ajuns să te uiţi la un buletin de ştiri sau să urmăreşti câteva minute o dezbatere televizată. Aşa vei vedea că societatea în care trăim este total distrusă, accidentele şi catastrofele naturale se ţin lanţ, oamenii sunt răi şi corupţi, şi nu mai avem şanse de revenire.
În lume par să se întâmple numai crime, violuri, accidente cu mulţi morţi, iar oamenii par a trăi drame şi tragedii fără sfârşit. Divorţurile vedetelor devin evenimente de importanţă naţională, savurate de milioane de oameni, prin intermediul emsiunilor interminabile de dezbatere şi aducere a unor noi aşa zise probe.
Dacă te raportezi la informaţiile cu care eşti bombardat non-stop, nu mai ai chef de nimic şi te pregăteşti doar să aştepţi sfârşitul, în timp ce zilele senine ţi se scurg fără ca tu să te bucuri de ele, iar viaţa trece pe lângă tine fără ca tu să fii conştient de acest mare dar.
,,Setea de sânge,, a făcut ca mai toate ştirile publicate să fie negative, astfel încât celor mai slabi de îngeri, le e frică să mai şi iasă din casă de vreme ce pe trotuar poate da oricând cineva cu maşina peste tine, dacă eşti în maşina poţi fi strivit de un tir, nici cu trenul nu mai eşti în siguranţă pentru că se fură traversele şi vagoanele deraiază, iar avioanele sunt vechi şi prezintă pericolul prăbuşirii.
Mai mult, sunt prezentate în mod obsedant, şi posibilele viitoare nenorociri. După fiecare cutremur, televiziunile din România se grăbesc să ne aducă la cunoştinţă cât de tragic va fi cutremurul care ar putea avea loc şi la noi. Specialiştii spun una, realizatorii scot în evidenţă numai ce vor ei, numai partea alarmantă a informaţiei.
Ni se inoculează ideea că situaţia economică este dezastruoasă, fără precedent, banii pentru salarii şi pensii sunt tot mai puţini, bani de investiţii nu sunt, cei care conduc lumea sunt doar nişte corupţi şi vor vă vadă oamenii muritori de foame. Un sâmbure de adevăr există dar şi manipularea este în floare. Starea de spirit a naţiunii este menţinută şi indusă ca de un mare val de toată avalanşa de ştiri şi comentarii ale mass-media. Pentru televiziunile comerciale orice eveniment trebuie să fie un spectacol, spre a atrage cât mai multe priviri. Deci, bani din reclame.
Din păcate, timpurile în care trăim, la fel ca şi celelalte de până acum, nu sunt nişte timpuri extraordinar de bune, la fel cum nici societatea nu este una perfectă, de vreme ce noi oamenii suntem departe de a fi perfecţi, deşi chemarea spre desăvărşire ne este adresată fiecăruia în parte.
Mereu au fost şi vor fi oameni corupţi, mereu s-au petrecut accidente tragice, iar istoria omenirii geme de crime şi atrocităţi la care acum nici nu mai putem gândi. Problema este că acum suntem bombardaţi numai cu asemenea ştiri, şi prea puţin cu veşti bune, cu lucrurile care zidesc. S-a uitat aproape complet de latura formatoare a presei. Dacă este prezentată o ştire despre un eveniment negativ, poate fi găsită şi o latură utilă a acesteia, ori una moralizatoare, astfel încât ceilalţi să evite să li se întâmple acelaşi lucru. La noi, din păcate sunt prezentate noi metode de a comite un lucru rău, decât posibilităţile de a evita acel lucru.
Societatea trece oricum printr-o criză a valorilor, iar împovărarea oamenilor cu ştiri preponderent negative nu face decât să inspire şi mai multă teamă, groază şi uneori deznădejde. Asta în favoarea patronilor mass-media care-şi rotunjesc conturile în bancă fără ca să le pese cătuşi de puţin de numărul tot mai mare al nevrozelor şi al depresiilor care fac praf minţile şi sufletele multora.
Ar fi firesc ca fiecare om să selecteze din noianul de ştiri doar ceea ce este folositor pentru viaţa lui, însă nu toţi oamenii au această capacitate. NU toţi suntem capabili de un mod de informare selectiv şi foarte mulţi dintre noi cădem mult prea uşor pradă sentimentelor negative.
Din punct de vedere creştin, însă, că încă ne mai ţinem de neam creştin, nimic din toate aceste ştiri nu ar trebui să ne înspăimânte. Nădejdea creştină este aşteptarea cu încredere a împlinirii bunătăţilor făgăduite de Dumnezeu omului care face voia Lui, şi încredinţarea pe care o are cineva.
Dumnezeu ne-a creat din iubire şi trebuie să fim convinşi să îşi va îndeplini promisiunile făcute faţă de noi, aşa cum s-a întâmplat de fiecare dată în istoria omenirii.
Nădejdea este o virtute şi se cere de la noi menţinută în suflet, deoarece ea înseamnă şi puterea care ne susţine în întreaga activitate şi trebuie să ne călăuzească întreaga viaţă. Fără ea nimic nu ar avea sens.
Violeta A. – Realizator Radio
Foto: chopperlady.blogspot.com