O recentă Decizie a Curţii Constituţionale pune de acord reglementările aduse prin Legea nr. 202/2010 (“mica reformă în justiţie”) cu practica instanţelor judecătoreşti în soluţionarea litigiilor având ca obiect soluţionarea litigiilor privind circulaţia pe drumurile publice.
Decizia Curţii Constituţionale nr. 500/2012, din 15 mai a.c., a fost publicată în Monitorul oficial nr. 492 din 18 iulie a.c., dată de la care este în vigoare.
Curtea Constituţională a soluţionat, prin conexare, mai multe excepţii de neconstituţionalitate ridicate în cursul soluţionării plângerilor formulate procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor la circulaţia pe drumurile publice.
Curtea a decis, prin hotărârea pronunţată, să îşi reconsidere jurisprudenţa având în vedere că, în practică, unele instanţe de judecată, în lipsa unei căi de atac împotriva hotărârilor pe care le pronunţă, absolutizează prezumţia de legalitate şi temeinicie a procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor în materia circulaţiei pe drumurile publice.
Aceste instanţe nu îşi mai exercită astfel rolul activ în ceea ce priveşte administrarea tuturor probelor utile, pertinente şi concludente în cauză, respingând astfel plângerile contravenţionale, fără a intra în cercetarea fondului.
Mai mult, Curtea constată că această conduită poate constitui premisa unor viitoare condamnări ale statului român de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului, având în vedere jurisprudenţa acestei instanţe, în care s-a constatat încălcarea art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale ce statuează cu privire la prezumţia de nevinovăţie, văzută ca una dintre garanţiile fundamentale ale dreptului la un proces echitabil.
Analiza Curţii Constituţionale a avut în vedere, în primul rând, interpretarea art. 129 din Constituţie care lasă la latitudinea legiuitorului reglementarea căilor de atac, ceea ce îi permite acestuia să excepteze de la exercitarea lor, atunci când consideră că se impune, anumite hotărâri judecătoreşti.
Aşa cum s-a reţinut, în exercitarea prerogativelor sale privind reglementarea căilor de atac sau exceptarea de la exercitarea lor, legiuitorul trebuie să aibă în vedere şi respectarea celorlalte principii şi texte constituţionale de referinţă. Or, în materia contravenţiilor la regimul circulaţiei pe drumurile publice, Curtea a apreciat drept incorectă eliminarea controlului judiciar al hotărârilor pronunţate de judecătorie, golindu-se astfel de conţinut principiul exercitării căilor de atac, practic, dreptul la recurs.
Curtea constată, aşadar, că eliminarea controlului judiciar al hotărârii pronunţate de judecătorie în materia contravenţiilor la regimul circulaţiei pe drumurile publice aduce atingere art. 129 din Constituţie raportat la dreptul de acces liber la justiţie şi la dreptul la apărare, reprezentând în acelaşi timp o încălcare a cerinţelor unui proces echitabil.
În plus, a fost semnalată conduita procesuală diferită a instanţelor de judecată, în sensul în care unele administrează probatoriul în cauze, pe când altele nu intră în cercetarea fondului, limitându-se la a lua în considerare numai procesul-verbal de contravenţie.
Curtea a admis excepţia de neconstituţionalitate constatând că dispoziţiile art. 118 alin. (31) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice sunt neconstituţionale.
Totodată, prin hotărârea pronunţată, Curtea a respins, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 34 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, precum şi excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. XVII din Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor.
***
Textele criticate, potrivit constatărilor Curţii Constituţionale, au următorul cuprins:
● Art. 34 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 (excepţie de neconstituţionalitate respinsă):
“(2) Dacă prin lege nu se prevede altfel, hotărârea judecătorească prin care s-a soluţionat plângerea poate fi atacată cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare, la secţia contencios administrativ a tribunalului. Motivarea recursului nu este obligatorie. Motivele de recurs pot fi susţinute şi oral în faţa instanţei. Recursul suspendă executarea hotărârii.”;
● Art. 118 alin. (31) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 (declarat neconstituţional):
“Hotărârea judecătorească prin care judecătoria soluţionează plângerea este definitivă şi irevocabilă.”;
● Art. XVII din Legea nr. 202/2010 (excepţie de neconstituţionalitate respinsă):
“Articolul III din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 212/2008 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 837 din 12 decembrie 2008, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 276/2009, se abrogă.”
Articolul III din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 212/2008 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 837 din 12 decembrie 2008, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 276/2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 482 din 13 iulie 2009, avea următorul conţinut:
“Hotărârile judecătoreşti irevocabile se comunică părţilor.”
Autor: Eugen Staicu
Sursa: legestart.ro
Foto: ziarebotosani.ro