,,A venit toamna, acoperă-mi inima cu ceva”…
Anotimpul s-a aşezat peste toate răzvrătirile noastre. Pacea ruginită a unei naturi îngăduitoare ne-a amintit de noi. Pentru fiecare vărstă şi fiecare temperament toamna înseamnă altceva. Melancolia îndrăgostiţilor, noile tranzacţii ale patronilor, gogoşarii pensionarilor, sunt tot atâtea praguri şi schimbări. Răcoarea toamnei readuce spiritul practic, luciditatea, elanul, dar şi contemplaţiile cu sâmbure filosofic. Începem să medităm la timpul care a trecut, la cel care a mai rămas, cine ştie cât a mai rămas ?..
Toamna îţi strângi de mână partenerul şi îl vrei pentru totdeauna, ai nevoie de siguranţă. Nunţile sunt în toi. Vinul alunecă prin vene şi te inspiră şi devii poet şi îndrăgostit şi nuntaş care aşteaptă, la rândul lui, propria dragoste şi propria soartă.
Toamna revigorează ordinea de zi. Politicienii se adună pe la cuiburi. Promisiunile încep iar, cu idei ramificate. Revin şi lansările de discuri, aniversările şi serbările Simpaticii sau antipaticii moderatori revin la apucăturile specifice. Prin magazine, muşuroiul e în criză maximă : de bani, de timp de idei. Sătenii numără, cu teamă, sacii din hambar. Anul acesta a fost mai bine. Cu multumiri la Cel de Sus oftează multumiti şi nu au mult timp de tagada, o iau de la capat.
Toamna devenim mai atenţi la ceilalţi dar şi la noi. La viaţa noastră, la greşelile noastre, la încăpăţânările noastre. Furnicarul parcurilor ne sustrage de la furnicarul pieţelor. Grija proviziilor e ostoită de gândul că oamenii se iubesc, se căsătoresc, fac copii şi îmbătrânesc frumos. Visăm să avem casa noastră, o dragoste, un sens. Unii spun că toamnele sunt triste, dar ele vorbesc mult prea mult ca să pară dezolante. Vocea toamnei declanşează idei care te mobilizează, care te învaţă să-ţi iei viaţa de la capăt. Dincolo de ariditatea vremurilor, toamnele au acea blândeţe a bunicilor, demodată dar irezistibilă.
Mereu uităm că vine şi toamna. Ne trezim într-o zi că pălesc pomii, că avem acel nu ştiu ce sfredelitor în suflet, că vrem ceva şi pe cineva, că viaţa trebuie renovată. Toamnele nu sunt un amurg al anilor. În mod curios, sunt cel mai frumos început.
Toamna apare aşa dintr-o dată, o adulmeci într-o zi de septembrie şi o guşti în miez de brumărel, când realizezi că de mult nu te-ai mai uitat in calendar.
Violeta A. – Redactor Radio